12
Aug

Dupa o saptamana in Bucuresti…

. . . sunt inca in viata.

Spre dezamagirea multora nu am murit, nu mi-am rupt nici un os, nu m-au jefuit „miticii” si nu am slabit nici macar un kilogram. Mai trebuie sa le precizez celor din vest (Oradea, Timisoara, Cluj) ca orasul asta nu e nici pe departe iadul din povestile de peste Carpati. Oamenii nu m-au calcat in picioare pe strada si nici nu m-au injurat la fiecare pas si spre surprinderea mea mi-au raspuns la intrebarile pe care politicos le-am adresat (incotro e piata victoriei? cum ajung la eroilor? cum dracu ies de la metrou?).

Cat despre scopul pentru care mi-am mutat fundul in capitala, aflati ca mi-am gasit loc de munca in exact doua zile (urati-mi succes ca incep luni). And guess what? Schimbare de traseu. Casca galbena se va umple de praf… cel putin o perioada. De la inceputul saptamanii imi voi instala lesul intr-un birou cu aer conditionat. („Global warming brings people together”)

Pentru o casa am sa dau din coate un pic mai mult, true, dar e mare „gradina Domnului”. 😉 Doleantele in privinta asta le puteti cunoaste citind postul anterior.

Sa nu ma intelegeti gresit. Stiu ca nu e lapte si miere. Se „coace” si un articol cu lucrurile „de beton mirositor ” ale orasului.

P.S. Pentru sugestii si reclamatii in privinta orasului, va rugam sa va publicati gandurile mai jos !!!

6
Aug

Pe aripi de blog in jos

Sunt mirat !

Ce face adolescentul tarziu de pe meleagurile virtual-mioritice. Isi face blog. Apoi il transforma in cutia lui cu nisip unde construieste castele, omoara indieni si cowboyi. Mai tarziu in drumul spre maturitate blogul se transforma intr-un spatiu refulant unde autorul scapa deseori de stresul examenelor si al problemelor cotidiene. Devine apoi un loc plin de eroi, de la Chuck Norris pana la Al Porcino, plin de anunturi, de la Novopress pana la concertul Muse, plin de critici, plin de greseli gramaticale si de exprimare, plin de feedbackuri scrise si verbale, plin…domne’… de toate prostiile din lume de care bloggerul nostru a dat pe parcursul drumului sau.

Am uitat ceva ? Probabil ca voi cei din public ma veti ajuta sa-mi completez lista de aberatii.

Am inceput cu „Sunt mirat!”. De ce ? Pentru ca aud de la un prieten de-al unui prieten vecin cu un prieten ca … „e interesant”. Chiar daca expresia tradusa in limbaj sincer are conotatii aluzive materne, e interesant ca „e interesant”. Aici mentionez si „grupul vesel de la Cluj + prietenii” care raspandesc de asemenea linkul de parca ar fi ceva „interesant”. Pentru acestia din urma, bancul lui Tom Hanks ramane valabil: „…. a good start”

P.S. De azi aveti si posibilitatea de a vota cu optiuni cuprinse intre „cool” si pana la „i disagree”.
P.P.S. Si haideti la Muse ca daca ramane stadionul gol se cam inchide granita cu vedete (exceptand pe cele muribunde) care ne calca gazonul.

3
Aug

Mirese de duminică

Ţin să-i mulţumesc Celui de Sus că m-a binecuvântat cu o biserica ortodoxă în faţa blocului. Asta ca după nopţile albe de sâmbătă spre duminică, să fiu trezit la realitate de orchestra toacă-clopote de la ora 9:00. Norocul meu e că nu au difuzoare afară, ca la alte lăcaşuri de cult. Nici aglomeraţie prea mare nu au, fapt observat la închiderea geamului din fiecare duminică dimneaţă, moment de întrerupere ale viselor mele colorate. Nu ştiu şi nici nu m-am documentat exact despre cine are prioritate, biserica sau blocurile care o blindează, dar aş paria totuşi pe prima variantă. Nu că asta ar fi o scuză pentru deranjul fonic si parfumat de tămâie.

Toate astea nu sunt nici pe departe deranjante, dacă luăm ca termen de comparaţie nunţile de duminică. Pe cele de sâmbată le iert („Iartă-i Doamne, că nu ştiu ce fac”). Însă cei care mă deranjează duminică cu lăutari şi taraf în faţa blocului nu au nici o scuză. Cât de grabit trebuie să fii ca să spui „Da” duminica? Şi mai precis de ce sunt aşa de grabiţi? („Who knocked you up, honey ?”). Când aţi văzut, de la revoluţie încoace, vreo mireasă urcând intr-o Dacie, si nu ma refer la Logan ? Exact. Nici eu. Pentru asemenea spectacol lipsit de orice urmă de fast, vă invit la mine în faţa blocului, iar pentru o imagine mai de ansamblu vă rog urcaţi. Pe jumătate dintre „fericite” le-aş intreba: „În ce lună eşti şi cu cine?”. Însă ţin prea mult la pielea mea ca să fac asta, iar mustăciosul îmbracat în mire cu scobitoarea între dinţi nu pare genul care ar aprecia sarcasmul meu. Încă o întrebare existenţială care nu mă lasă să închid ochii noaptea (sau mai precis în dupămesele de duminică) şi vă las „în plata Domnului”. 20-30 de oameni ? Aştia sunt toate rudele slash cunoştinţele slash prietenii mirilor ? Păi dacă urlu tare la Motoare că mă însor se găsesc cel puţin 50 de emo care să vină să râdă de mine imbrăcat la patru ace.

Şi, by the way, când se ţine petrecerea? Duminică spre luni noaptea ? Ah.. pardon… acum mi-am dat seama. Nunţile de duminică nu sunt motiv de sărbatoare.

Gata. V-am lăsat. Sunt răcit cobză şi aberez. Need a cup of tea. Bye.

12
Iun

Nanosecunda de Bucuresti

Hello, my friends. Am revenit. Mai in varsta si mai intelept sau mai batran si mai obosit. Am crescut de cand nu ne-am intalnit si de cand nimeni nu a comentat niciunul din articolele mele copiate sau inspirate din alte surse.

Am avut o revelatie. Am inceput sa inteleg Bucurestiul. Trebuia doar sa gasesc raportarea la cele trei dimensiuni ale spatiului si la timpul masurat aici intr-un stil cu totul diferit de locul unde a fost odinioara „acasa”. Daca am fraze prea lungi si prea intortocheate este pentru ca imi pierd ideea pe la mijlocul lor…. Ce ziceam ?

indexRevenind la revelatie. Ca asezare in spatiu, Bucurestiul e usor de gasit. Luati-va doar dupa miros. Veti da de un imens santier unde evreii, turcii, austriecii si toate celelalte neamuri care altadata ne cucereau, acum construiesc o Romanie mai „eterna” si mai „fascinanta” ca oricand.

Ei, cat despre timpul si scurgerea lui a fost un pic mai greu sa o diger. Cheia statea in nanosecunda de Bucuresti. Va rog sa nu cautati pe wikipedia definitia nanosecundei. Va informez eu, dar sa inregistrati. Este intervalul de timp dintre momentul in care lumina semaforului emite culoarea verde si tipatul primului claxon din nesfarsita coloana de masini. Este absolut esential sa intelegeti aceast lucru. La el se raporteaza absolut orice in capiatala. Si nu ma refer doar la circulatie, ci la tot restul. Sper ca am fost destul de clar. Repet: nanosecunda de Bucuresti.

Chiar daca nu sunteti nascut si crescut in cuibul central al patriei este vital sa aplicati regula nanosecundei, regula ce deriva din unitatea de timp. Puteti sa o aplicati preventiv, sau daca vi se pare ca cel din fata este adormit, sau pur si simplu vreti sa va integrati in peisaj si sa fiti primul din intersectie care isi foloseste masina pe post de trompeta. Folositi-o. In caz contrar, veti fi cel caruia i se aplica. Aviz celor din provincie si care lucreza in zona. Uitati-va locul de bastina, regulile de comportare in societate, cei sapte ani de acasa si tot tacamul lucrurilor care va incadreaza in nice guys. That’s because nice guys finish last…

P.S. Strada unde am pupat-o pe Mimi se intersecteaza cu Strada unde am intalnit-o pe Ana ?

3
Apr

Blog de dor si jale

Nu e blog de dor, ci mai precis unul de jale. Titlul e doar o parafrazare a celebrelor doine de dor si jale intinse dealungul veacurilor istoriei noastre ca popor.

Revin si caut vinovatii pentru cele intamplate. Primul pe lista nici nu poate fi pomenit. Nu de alta dar nu cred ca mi-ar sta bine pe post de paratrasnet. Al doilea este ditamai corporatia detinatoare de monopol. Ce am sa fac. Sa ma debransez si sa ma leg la… panouri solare sau mori de vant. Poate la casa mea, si nu la blocul altuia. Cel de-al treilea presupus vinovat este clar Bara si gasca lui de tiganci… pardon… cetatence de etnie rroma, (fu__-le m___a-n-c__) care m-au „blagoslovit” datorita damage-ului produs in apartamentul de pe Bega. Chiar. Mi-ai adus vreun cangur ? :))

Vinovati pentru ce ? Well, se pare ca cei de care nu ma satur eu, se satura ei de mine. Nu e vorba de nici o persoana, de nici un animal, si de nici o firma, ci de electrocasnicele mele (includ si pc-ul aici de cand l-am mutat in bucatarie). In decurs de doua saptamani cateva din entitatile cele mai apropiate mie s-au hotarat sa ma paraseasca. Acestea, Dumnezeu sa le aiba in preajma, s-au indepartat in frunte cu masina de spalat crapata in urma unui stop cardiac si o parasire a cuvei de axul principal. Nu la multa vreme dupa, datorita unei dureri sufetesti de nesuportat, pc-ul s-a dus si el din motive necunoscute inca. Sper ca acuma sa fie fericit si sa-si fi intalnit „role model”-ul vietii lui, HAL 9000. Am teminat coliva celor doua saptamani de chin azi la crapatul zilei odata cu gasirea frigiderului intr-o balta. Si chiar daca balta nu era de sange, stiam ca nici asta nu mai sufla. Asta e. E atata de gol in casa fara sufletele lor, chiar daca cadavrele lor metalice inca mai ocupa spatiul pe care odata stateau niste lucruri minunate, cu frica de Dumnezeu.

Ma rog doar sa nu ma paraseasca mixerul si radioul. Stiu ca si cei doi sunt apropiati si nu vor putea trai unul fara altul, asa ca va rog sa puneti doua lumanari la cei vii, pe langa cele trei in partea cealalta.

Va multumesc pentru atentie. „Am tras oblonul”

R.I.P.

11
Iul

Pasare calatoare, caut cuib

Inginer constructor, 24 ani, ochi verzi, 1.82m (:D), aterizat de curand in frumoasa noastra capitala caut loc de asezat capul. Asa ca daca aveti incredere in ardeleni si aveti vreo camera libera prin pesterile voastre contactati-ma. Exclus garsoniere dupa experienta de o luna si jumatate in casa lui G.

Pentru eventualele voastre comentarii cu privire la podurile din capitala, raspunsul e ca nu dispun de net.

Pentru referinte la cat de bun coleg de convientuire sunt, puteti contacta pe oricare dintre urmatorii: Tudor (way too long), Rosu & Carmen, Marcel (this one’s …), Radu (asta a fugit in Canada), Danciu (sa fac ceva pe ele de machete), Uzi (are drepul la un tel pe saptamana) , Fonea, Sunshine (doar daca si-a luat pastilele), Bogdan (if you can „reach out and touch” him), Andrei (devenit persona non grata), Bara (nu va bazati ca are sa va raspunda), si evident Linda (aka Barbie). Daca am uitat pe cineva inseamna ca nu a insemnat nimic pentru mine (au fost mentionati doar cei de cursa lunga) .

P.S. R, nu ma mut in Balta Alba.

28
Sep

Scrisoare deschisă către Inoplanet

Şampania, berile, microfoanele şi toată lumea ……. la karaoke. Mi se pare modul cel mai potrivit de a sărbătorii momentul decernării prem… francizei restaurantului Wu Xing către Ciupi. Conform articolului din Food Bar Magazine (articol serios), Clujul este oraşul binecuvântat în stil chinezesc de un orădean cu ajutorul bucureştenilor. E bine de ştiut unde ne vom petrece urmatoarele revelioane.

inoplanet-earthŞi acum, că tot e scrisoare deschisă catre sus numitul, urmeaza rugăminţile in legatură cu amplasamentul (ar fi de indicat între Observator si Haşdeu), cu apropiata dispariţie a maidanezilor din zonă („iubiţi şi câinii vagabonzi”), cu viitoarea franciză a Dragonului Roşu din capitală si cu absolut necesara… repet absolut necesara sală de karaoke decorată cu celebrităţi din Karaoke All Stars Championship. Recomand o deschidere oficială a restaurantului celor cinci elemente cu un mega concert Şcoala Vede… Shanta Karaoke Team cu super compilatia The Most Patetic Gay Love Songs.

Să nu uit cumva să menţionez aici locul unde Inoplanet îmi va trimite vorbe de har inapoi, pe măsura aberaţilor mele. Şi dacă aţi văzut vreodată vreun pui de gaină rătacit pe langă o baltă, vă informez nu are nici o legatura cu ce e in meniu.

BAFTA !!!

P.S. Pişti …ai legatura. By the way… Chuck Norris is white.

24
Sep

Aceasta postare va exista si maine… si eu la fel…

Extraordinar de tampita reclama de la Aviva. Cu toata experienta lor de 300 de ani in asigurari, prefer sa nu semnez la ei si sa mor sanatos. Pentru toti cei care s-au simtit ofensati de bannerul Aviva, petitie.ro a organizat o strangere de semnaturi impotriva companiei de asigurari. Daca vrei sa participi apasa aici.

Trebuie sa mentionam aici faptul ca celebra companie pe cat de veche si faimoasa este, la fel este si de contestata. Pentru detalii despre tzepele ei apasa aici.

Dupa cum mentineaza si Radu Ceuca pe blogul sau, o alta nazdravanie a celor sus mentionati este explicatia logoului lor: The yellow in the Aviva logo is a stylized version of the Norwich Cathedral spire, originally found in Norwich Union’s logo.

P.S. O intrare cum nu se poate mai proasta pe piata romanesca, multumita mult premiatilor de la Leo Burnett Romania.

15
Sep

…de inginer

inginerBlog de inginer scrie mai sus, chiar sub numele meu. Imi dau seama ca desi sunt unul, nu v-am plictisit pana acum cu nici un detaliu tehnic, nici macar o grinda sau un stalp bine realizat, nici o structura in colaps sau vreo reusita persoanala. Am sa ma revansez. Si incep cu cartea mea preferata, care ma bate la cap, ma urmareste si ma haituieste zi si noapte. E vorba de P100 – 1 /2006, adica pentru necunoscatori Codul de proiectare seismica – Partea I – Prevederi de proiectare pentru cladiri. Bazele proiectarii structurilor in constructii. Cineva sa ma lamureasca si pe mine de ce naiba se numeste Partea I, cand de fapt e singura parte. E singurul act oficial elaborat dupa 2000 la adresa caruia nu am de comentat. In rest….

Normativele si stasurile din domeniul nostru sunt precum starea de spirit romaneasca. Regula „dupa cum bate vantul” se aplica de minune pana si in domeniul asta. Iar chinurile de aliniere la structura fortata a uniunii europene nasc adevarate aberatii. Aviz profesorilor doctorilor ingineri (etc. loc de alte titulaturi pompoase) care o dau in bara pana si la o simpla traducere.

Ma intreb daca Mos Craciun citeste blogul meu. In caz afirmativ am sa-l rog din timp, ca de Craciun sa-mi aduca mie si colegilor mei de breasla un normativ nou de vant, sau macar sa traduca Eurocode 1 corect. Sau daca e darnic, sau mai bine zis foarte darnic sa-mi bage si mie in cap tot ce trebuie sa stiu despre constructiile de beton si metal pentru examenele de miercuri si joi. Asa ca un premiu anticipat ca am fost copil bun anu’ asta si am plecat de acasa. …. Nu, nimic (imi face semn spiridusul din capul meu). Nici macar marmota aia nu are pile suficiente la el. …Am inteles… E in hibernare pana la iarna. Dar mie deja mi-e frig. Nu se pune ? Nu.

19
Mai

MADNESS aka „the rockingest rock steady beat”

Am primit un mail zilele trecute de la un prieten. Suna cam asa:

„salut,
asa cum am vorbit ieri in fostu’ Grizly, iti scriu
acum sa iti propun sa ne mai ajuti si tu cu proiectul
asta Novopress… ai putea sa ne ajuti pt inceput cu
recenzii si prezentari de formatii mai anti-sistem. eu
as vrea sa promovam la rubrica „cultura alternativa”
tot felul de trupe mai incorecte – politic, descrise
in cateva cuvinte si atasat si un clip de pe youtube.

daca ai timp si vrei poti sa ne trimiti si articole de
opinie despre orice subiect vrei tu sa aborderzi.

mersi anticipat.
Doamne ajuta!”

Si eu am zis „de ce nu?”. Suna foarte bine. Si ideea si formatia (ma gandisem initial la Dropkick Murphys, dar era deja un articol scris pe tema asta, asa ca am luat subiectul Madness). Nu stiu cum se copiaza videoclipuri de pe youtube, asa ca niste fotografii sugestive or sa le tina locul. Pe curiosi ii invit sa le downloadeze muzica. Daca nu apreciaza genul ska la adevarat valoare, le propun pentru inceput ultimul album al trupei The Dangermen Sessions Vol.1 din 2005.

Asa m-am trezit eu sambata preluand de pe net si albumelor care nu le detineam, si ieri, dupa finala UEFA si doua beri, apucandu-ma de adunat informatii pentru articol. Ceea ce a iesit puteti citi mai jos.

Lansati in 1976 sub numele de The North London Invaders, schimbandu-si apoi titulatura in Morris and the Minors, au ajuns cunoscuti lumii intregi sub denumirea finala de Madness. Influentati fiind de muzica ska jamaicana, de curentul 2 tone, de regaae si de pop si de valul new wave al vremii, au reusit imbinarea acestor stiluri intr-un sound nou si original.

Graham ‘Suggs’ McPherson (vocal), Mike Barson (chitara bas), Lee Thompson (saxofon), Chris Foreman (chitara), Mark Bedford (chitara bas), Daniel Woodgate (baterie), Chas Smash (vocal, trompeta) au fost cei care dealungul anilor au pus umarul la definirea si succesul Madness. Inca de la lansarea primului lor album One Step Beyond… in 1979, au reusit sa se situeze pe pozitia a doua in topurile britanic.

Este binecunoscuta prietenia vocalistului trupei, Suggs, cu controversatul Ian Stuart, membru fondator al formatiei Skrewdriver, acuzat de propaganda „white power”. Acestia au fost chiar colegi de apartament o vreme, Suggs chiar propunandu-i lui Ian o colaborare in ceea ce urma sa devina Take it or leave it (1981), un film despre inceputurile grupului. Ani mai tarziu presa britanica a adus acuze grave la adresa lui Suggs in legatura cu relatiile lui cu Stuart, care intre timp devenise un important pion al miscarii de extrema drepta din regat.

Primele 20 de single-uri lansate au ajuns cu toate in top 20 UK, iar grupul a inceput sa tina concerte la matineu, crescand astfel numarul fanilor in randul tineretului sub 16 ani. Sunetul muzicii lor, „the nutty sound… direct from Camden Town”, care i-a facut celebri s-a schimbat dealungul anilor influentat fiind de jazz, motown, soul si british pop. Astfel in 1982 este lansat cel de-al patrulea albumul, The Rise & Fall, fiind cel mai experimental album al britanicilor.

Timp de doisprezece ani, 1986-1998, datorita unor probleme interne trupa si-a modificat componenta, osciland intre concerte si compilatii, dar in cele din urma au lansat Wonderful, primul album original dupa 14 ani, care s-a situat imediat in UK Top 20. Cu un important impact social si cultural asupra unei intregi generatii, trupa va ramane in istorie datorita cantecelor extrem de dansante. Este de mentionat festivalul Madstock din 1992, de la Finsbury Park Londra, unde cei 75.000 de fani au reusit sa provoace o vibratie tectonica comparabila cu un cutremur de 4.5 grade pe scara Richter. Cu toate ca succesul lor pe continentul american a fost limitat la doar doua hituri (Our House, It Must Be Love), au resit sa influenteze major trupe din cel de-al treilea val de ska, precum No Doubt si Mighty Mighty Bosstones.

In 2005 au lansat The Dangermen Sessions, Vol.1, un album de cover-uri, acesta fiind modul prin care The Nutty Boys aduc un omagiu celor care i-au influentat si au ajutat la formarea lor ca muzicieni.